Data: 10.04.15-13.04.15
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Slatina
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Nu c-ar fi multe de povestit, dar nici de lucru nu prea am chef...
Ca de obicei de Paste am fost la Slatina. In sfarsit se anunta vreme bune - daca mai dura inca putin griul si umezeala categoric ajungeam sa acund lamele de prin casa.
Oricum intre timp am vorbit si cu Elena despre ideea cu emigratul in Noua Zeelanda. Cum era de asteptat, a fost de acord. De fapt daca era dupa ea, noi cu siguranta de mult timp n-am mai fi fost pe aici. Eu sunt cel care se misca mai greu.
Asa ca mai completez ceva campuri prin cererea aia. Daca aia ne accepta, dupa aceea incep sa ma gandesc mai serios la treaba asta.
Revenind in Romania - in cea mai autentica chiar - am carat si bicicletele dupa noi. Ideea era sa mai strangem ceva kilometrii si sa ne bucuram de vremea buna.
In schimb prima tura a avut toate ingredientele unui iminent dezastru. Pana in Caracal a fost bine. De fapt pot sa zic ca pana atunci soferii din Oltenia mi s-au parut daca nu mai civilizati relativ la ciclisti, cel putin la fel de indulgenti ca cei de pe aici.
Asta pana am intrat pe DN6 care duce catre Alexandria si Bucuresti. Pe vremuri exista un joc - Carmageddon - la care scopul era sa calci pietoni, ciclisti, sa te busesti.
Na, noi eram personajele de sacrificiu in jocul ala. A fost cumplit. E incredibil cum atatia idioti se pot strange intr-un loc. Uluitor ca la toti li s-a dat carnet.
Masini care treceau la milimetru pe langa noi. Absolut toti din sens invers incepeau sa depasesca cand erau siguri ca au sanse maxime sa dea peste noi. Tigani sarind de pe marginea drumului in fata noastra. Biciclisti beti care iti taie drumul. Carute cat incape.
A doua zi am plecat in intampinarea Diaconestilor care vin pe biciclete tocmai din Bucuresti. Nu l-am mai vazut de ceva timp pe Radu. Tot timpul imi face placere sa vorbesc cu el. Am pedalat impreuna pana in Slatina.
Cea de-a treia zi se pare ca mancarea nu i-a priit la Radu sau ca s-a sculat cu fata la cearceaf. Asa ca tura de relaxare preconizata s-a transformat in urmariea furibunda a unui Radu muscat de streche. Tura terminata acasa la parintii lui Radu. Sper sa ne reintalnim cat de curand.
Ultima zi fetele au luat o pauza de plimbare si baie in Calimanesti si eu am plecat singur la o tura de MTB pe traseul de concurs de la Cozia.
Traseul a inceput frumos cu o urcare abrupta si sustinuta. Si a continuat complet aiurea. De pe drumul mare, track-ul a cotit pe ceva drum de tras lemne. E OK, asa e si fain. Doar ca dupa aia a iesit si de pe ala si am nimerit in mijlocul padurii. Si asa, cale de vreo 30 minute m-am tatuat pe maini si pe picioare prin maracini.
Oriucm n-am inteles de ce cand ai un munte superb langa tine, tu faci un traseu care se plimba pe dealurile de la poale. Dupa ce am iesit din maracini an pedalat pana la finalul turei exculsiv pe forestier si asfalt. Nimic tehnic, nimic ce sa semene cu MTB-ul.
Singurul punct cu plus a fost peisajul - chiar daca nu te dadea pe spate, macar mai indulcea monotonia forestierului luat la nivela. Alt plus e ca s-ar putea sa fii economisit banii de 800km drum, inscriere s.a.m.d.
A fost un Paste placut, o mini-vacanta.
Cu tura din Calimanesti am incheiat simbolic sezonul 2015. Adica de acuma pana prin noiembrie nu mai consider ca ma antrenez. O sa ma dau prin concursuri si o sa caut trasee pentru 2BE. Si in timpul saptamanii o sa ies cam cand am chef sau ma plictisesc de lucru (probabil destul de des...).
Am reusit sa strang 3000km de la inceputul anului pana acum. Duminica avem primul concurs din anul acesta la Oradea. Si parca sunt mai stresat decat oricand. Am muncit mult. Am dublat numarul de km pedalati. Am injumatatit numarul de beri. Am dublat orele de somn.
Duminica trebuie sa fac o cursa buna. Nu exista alta alternativa. Numai la asta ma gandesc. Prin buna nu ma refer la loc in clasament. La cine merge acolo e utopic sa visez la asa ceva. Dar am un obiectiv stabilit clar: maxim 20 minute fata de castigator. Si o sa dau tot ca sa reusesc.
Vorbesc de tura lunga. La tura scurta o sa ma duc doar cand ma plictisesc sa iau bataie de la elite si vreua sa imi fac si eu poze pe podium...
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Slatina
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Nu c-ar fi multe de povestit, dar nici de lucru nu prea am chef...
Ca de obicei de Paste am fost la Slatina. In sfarsit se anunta vreme bune - daca mai dura inca putin griul si umezeala categoric ajungeam sa acund lamele de prin casa.
Oricum intre timp am vorbit si cu Elena despre ideea cu emigratul in Noua Zeelanda. Cum era de asteptat, a fost de acord. De fapt daca era dupa ea, noi cu siguranta de mult timp n-am mai fi fost pe aici. Eu sunt cel care se misca mai greu.
Asa ca mai completez ceva campuri prin cererea aia. Daca aia ne accepta, dupa aceea incep sa ma gandesc mai serios la treaba asta.
Revenind in Romania - in cea mai autentica chiar - am carat si bicicletele dupa noi. Ideea era sa mai strangem ceva kilometrii si sa ne bucuram de vremea buna.
In schimb prima tura a avut toate ingredientele unui iminent dezastru. Pana in Caracal a fost bine. De fapt pot sa zic ca pana atunci soferii din Oltenia mi s-au parut daca nu mai civilizati relativ la ciclisti, cel putin la fel de indulgenti ca cei de pe aici.
Asta pana am intrat pe DN6 care duce catre Alexandria si Bucuresti. Pe vremuri exista un joc - Carmageddon - la care scopul era sa calci pietoni, ciclisti, sa te busesti.
Na, noi eram personajele de sacrificiu in jocul ala. A fost cumplit. E incredibil cum atatia idioti se pot strange intr-un loc. Uluitor ca la toti li s-a dat carnet.
Masini care treceau la milimetru pe langa noi. Absolut toti din sens invers incepeau sa depasesca cand erau siguri ca au sanse maxime sa dea peste noi. Tigani sarind de pe marginea drumului in fata noastra. Biciclisti beti care iti taie drumul. Carute cat incape.
A doua zi am plecat in intampinarea Diaconestilor care vin pe biciclete tocmai din Bucuresti. Nu l-am mai vazut de ceva timp pe Radu. Tot timpul imi face placere sa vorbesc cu el. Am pedalat impreuna pana in Slatina.
Cea de-a treia zi se pare ca mancarea nu i-a priit la Radu sau ca s-a sculat cu fata la cearceaf. Asa ca tura de relaxare preconizata s-a transformat in urmariea furibunda a unui Radu muscat de streche. Tura terminata acasa la parintii lui Radu. Sper sa ne reintalnim cat de curand.
Ultima zi fetele au luat o pauza de plimbare si baie in Calimanesti si eu am plecat singur la o tura de MTB pe traseul de concurs de la Cozia.
Traseul a inceput frumos cu o urcare abrupta si sustinuta. Si a continuat complet aiurea. De pe drumul mare, track-ul a cotit pe ceva drum de tras lemne. E OK, asa e si fain. Doar ca dupa aia a iesit si de pe ala si am nimerit in mijlocul padurii. Si asa, cale de vreo 30 minute m-am tatuat pe maini si pe picioare prin maracini.
Oriucm n-am inteles de ce cand ai un munte superb langa tine, tu faci un traseu care se plimba pe dealurile de la poale. Dupa ce am iesit din maracini an pedalat pana la finalul turei exculsiv pe forestier si asfalt. Nimic tehnic, nimic ce sa semene cu MTB-ul.
Singurul punct cu plus a fost peisajul - chiar daca nu te dadea pe spate, macar mai indulcea monotonia forestierului luat la nivela. Alt plus e ca s-ar putea sa fii economisit banii de 800km drum, inscriere s.a.m.d.
A fost un Paste placut, o mini-vacanta.
Cu tura din Calimanesti am incheiat simbolic sezonul 2015. Adica de acuma pana prin noiembrie nu mai consider ca ma antrenez. O sa ma dau prin concursuri si o sa caut trasee pentru 2BE. Si in timpul saptamanii o sa ies cam cand am chef sau ma plictisesc de lucru (probabil destul de des...).
Am reusit sa strang 3000km de la inceputul anului pana acum. Duminica avem primul concurs din anul acesta la Oradea. Si parca sunt mai stresat decat oricand. Am muncit mult. Am dublat numarul de km pedalati. Am injumatatit numarul de beri. Am dublat orele de somn.
Duminica trebuie sa fac o cursa buna. Nu exista alta alternativa. Numai la asta ma gandesc. Prin buna nu ma refer la loc in clasament. La cine merge acolo e utopic sa visez la asa ceva. Dar am un obiectiv stabilit clar: maxim 20 minute fata de castigator. Si o sa dau tot ca sa reusesc.
Vorbesc de tura lunga. La tura scurta o sa ma duc doar cand ma plictisesc sa iau bataie de la elite si vreua sa imi fac si eu poze pe podium...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu