Ultimele doua saptamani am fost la niste curse atipice.
Pentru inceput la "ascunsa" cursa a lui Ion Trandafir: 60/3000+. Adica in traducere 60km cu diferenta de nivel de peste 3000m. In final aveau sa fie 61km cu 3200m.
Niste cifre poate fara semnificatie, dar daca luam ca reper Geiger tura lunga -considerat (inca) cel mai greu traseu, vedem ca acolo avem 3000m pe 100km.
M-a atras provocarea traseului ca sa fiu sincer. Vroiam sa vad cat din el pot sa fac pe bicicleta; aveam chef de un traseu dur.
Concursul acesta sta sub titulatura de Gentelmen's Race. Sa traducem si termenul acesta pe intelesul tuturor: nu ai numere de concurs, nu ai taxa de participare, nu ai premii, nu ai podium.
Sa traducem mai departe: aici se duc aia la care le place sa se dea cu bicicleta. Nu aia care fug dupa premii, dupa like-uri pe Facebook sau poze cu podiumuri.
Si daca ma uit la cine a fost la editia precedenta si la editia aceasta, pot sa imi sustin aceasta afirmatie in fata oricui.
Adica, mai pe scurt, nu e un concurs pentru muisti cu impresii de ciclisti.
Ion Trandafir zice "not for pussies".
Si ca sa fie treaba-treaba, asta nu e un concurs pentru hipoxici retarzi. Traseul nu e marcat deloc asa ca trebuie sa ai un minim simt de orientare in zona (chiar daca ai un GPS bun cu tine) .
Accesul pana la start a fost in sine un tur de forta. Timisoara-Slatina. Slatina - Pitesti de unde l-am luat pe Andrei Pop. Si mai departe pana in Bran. Despre aventurile mele pe culoarul Rucar -Bran la volan mai pe toamna cand nu mai am despre ce vorbi.
In Bran ma intalnesc cu Horatiu si Dani. Si bem o bere Zaganu. Si asta merge cu atmosfera concursului - o bere facuta in "editie limitata".
Mi-a placut foarte mult traseul. Au fost 13 urcari in cap. Scurte si dure. Cea mai lunga avea probabil 3km.
A fost cel mai curvesc traseu pe care am fost vreodata: te macina incet si sigur. Panta e tot timpul la limita unde stai pe bicicleta. Un pic mai mare si te-ai da jos. Dar nu, e exact acolo unde sa simti ca iti pocnesc gambele, ca ramai fara aer, ca trebuie sa te apesi cu toate greutatea pe roata din fata ca sa nu te imburzi pe spate.
Jumatate din cele 13 coborari au fost de vis. Picaje in gol fara neam de traseu. Mi-am luat doza de adrenalina. De fapt am facut supradoza.
Noul GPS nu e bun. E magnific. E divin. E primul GPS anti prost. Adica pentru mine. Primul GPS care nu a vrut sa ma omoare. Fara de care nu aveam nici cea mai mica sansa sa nimeresc traseul.
Un concurs la care pe final a trebuit sa ma concentrez si sa ma motivez- pentru prima data anul acesta. A fost greu, dar acel greu atat de fain ca l-as incerca oricand. Si atat de fain ca am uitat imediat ca a fost greu.
Am terminat pe locul 4. La aceasta cursa locul e irelevant, dar am tras linie si am concluzionat ca am mers foarte bine.
A fost o experienta inedita alaturi de oameni deosebiti.
Un concurs la care o sa mai merg o data. Atat. Ca am niste portiuni de traseu de biruit. Dupa aia gata: nu are rost sa repeti la nesfarsit ceva foarte fain, ca isi pierde savoarea.
Si parca auzeam de la Ion ceva zvonuri de un 100/5000+. Ei da, asta ar fi o chestie...
Pentru inceput la "ascunsa" cursa a lui Ion Trandafir: 60/3000+. Adica in traducere 60km cu diferenta de nivel de peste 3000m. In final aveau sa fie 61km cu 3200m.
Niste cifre poate fara semnificatie, dar daca luam ca reper Geiger tura lunga -considerat (inca) cel mai greu traseu, vedem ca acolo avem 3000m pe 100km.
M-a atras provocarea traseului ca sa fiu sincer. Vroiam sa vad cat din el pot sa fac pe bicicleta; aveam chef de un traseu dur.
Concursul acesta sta sub titulatura de Gentelmen's Race. Sa traducem si termenul acesta pe intelesul tuturor: nu ai numere de concurs, nu ai taxa de participare, nu ai premii, nu ai podium.
Sa traducem mai departe: aici se duc aia la care le place sa se dea cu bicicleta. Nu aia care fug dupa premii, dupa like-uri pe Facebook sau poze cu podiumuri.
Si daca ma uit la cine a fost la editia precedenta si la editia aceasta, pot sa imi sustin aceasta afirmatie in fata oricui.
Adica, mai pe scurt, nu e un concurs pentru muisti cu impresii de ciclisti.
Ion Trandafir zice "not for pussies".
Si ca sa fie treaba-treaba, asta nu e un concurs pentru hipoxici retarzi. Traseul nu e marcat deloc asa ca trebuie sa ai un minim simt de orientare in zona (chiar daca ai un GPS bun cu tine) .
Accesul pana la start a fost in sine un tur de forta. Timisoara-Slatina. Slatina - Pitesti de unde l-am luat pe Andrei Pop. Si mai departe pana in Bran. Despre aventurile mele pe culoarul Rucar -Bran la volan mai pe toamna cand nu mai am despre ce vorbi.
In Bran ma intalnesc cu Horatiu si Dani. Si bem o bere Zaganu. Si asta merge cu atmosfera concursului - o bere facuta in "editie limitata".
Mi-a placut foarte mult traseul. Au fost 13 urcari in cap. Scurte si dure. Cea mai lunga avea probabil 3km.
A fost cel mai curvesc traseu pe care am fost vreodata: te macina incet si sigur. Panta e tot timpul la limita unde stai pe bicicleta. Un pic mai mare si te-ai da jos. Dar nu, e exact acolo unde sa simti ca iti pocnesc gambele, ca ramai fara aer, ca trebuie sa te apesi cu toate greutatea pe roata din fata ca sa nu te imburzi pe spate.
Jumatate din cele 13 coborari au fost de vis. Picaje in gol fara neam de traseu. Mi-am luat doza de adrenalina. De fapt am facut supradoza.
Noul GPS nu e bun. E magnific. E divin. E primul GPS anti prost. Adica pentru mine. Primul GPS care nu a vrut sa ma omoare. Fara de care nu aveam nici cea mai mica sansa sa nimeresc traseul.
Un concurs la care pe final a trebuit sa ma concentrez si sa ma motivez- pentru prima data anul acesta. A fost greu, dar acel greu atat de fain ca l-as incerca oricand. Si atat de fain ca am uitat imediat ca a fost greu.
Am terminat pe locul 4. La aceasta cursa locul e irelevant, dar am tras linie si am concluzionat ca am mers foarte bine.
A fost o experienta inedita alaturi de oameni deosebiti.
Un concurs la care o sa mai merg o data. Atat. Ca am niste portiuni de traseu de biruit. Dupa aia gata: nu are rost sa repeti la nesfarsit ceva foarte fain, ca isi pierde savoarea.
Si parca auzeam de la Ion ceva zvonuri de un 100/5000+. Ei da, asta ar fi o chestie...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu